miercuri, 2 martie 2011

Lyceum

Sensul evolutiei este impacarea deplina a oamenilor intre ei. Oamenii trebuie sa-si impace gandurile,ideile,vorbele si faptele. Altfel zis sa-si impace sufletul propriu impacandu-se totdata cu celelalte suflete. “Trebuie” fiindca altfel nu se poate.N-ai cum sa te impaci cu (tot) restul lumii fara sa te impaci cu tine insuti ( starea / situatia in care te aflii) si invers. Asta e sensul evolutiei si asta e si rostul spiritual al vietii omenesti."Va fi o turma si-un pastor" / la toate nivelele ( material si spiritual). Unul pentru toti si toti pentru Unu. N-am sa comentez.. Nimic din ce-i uman si omenesc nu mi-e strain si atunci cand am sa ajung sa ma impac cu tot si toate cate sunt omenesti,abia atunci iL voi cunoaste pe Dumnezeu Tatal.Daca vrea EL,bine-nteles...N-am de unde sa stiu daca asta se va intampla dupa moartea asta sau nu(inca). Omeneste gandind,nu-mi surade soarta fluturilor care se topesc pe becul incins atrasi de lumina lui. Posibil sa insemn totusi pentru Dumnezeu ceva mai mult decat "un fluture pe lampa",...ca suflet ma refer,nu ca "tarana". Posibil ca insemnatatea pe care mi-o va da Dumnezeu sa depinda si de insemnatatea pe care o dau eu celorlalti,oamenilor,vietii in general. Nu stiu. Voi muri si voi aflaa,dar nu ma grabesc. Pana atunci,traiesc "zi de zi" cu incredere in Iisus,mantuitorul nostru prin Spiritul Adevarului.
 O zi buna,mk