sâmbătă, 12 noiembrie 2011

de viata

http://omarian14.blog.com/2011/11/12/general-view/

  1. iti constientizezi abilitatea de a-ti face ganduri proprii ( personale) / inclusiv capacitatea de “a-ti fauri vise” ( prin diverse scenarii) care “vise” s-ar putea implini sau nu. Implinirea viselor tale nu depinde numai de tine,dar depinde si de tine intr-o mare masura. Vezi la ce visezi si la ce ti-ar folosi.
  2. vezi “cum functioneaza” aceasta abilitate-a ta-: de a-ti face gandurile tale ( tu insuti in sinea ta) in “diferite medii” (de lucru).
-         (medii) launtrice ( interioare) / influentabile pe cai chimice. / (gandesti altfel in functie de ce si cat consumi).
-         (medii) exterioare ( anturaj) / posibil sa gandesti si te simti diferit fc. de persoanele cu care esti in contact ( in mijlocul carora de aflii) in diverse situatii.
  1. (urmeaza sa) iti stabilesti /ghidat(*ajutat) niste principii generale. Daca “crezi in Dumnezeu” ai putea face cu EL urmatoarea “conventie”. Tu te ocupi de “ ce tzine de tine”/ si poti face privind “insecuritatile” proprii (sentimentele de nesiguranta) iar EL se va ocupa de tot restul. Cu ocazia asta vei putea verifica daca EL exista si este Adevarat (viu).
  2. vezi daca iti poti respecta ( principiile),si daca nu,de ce (nu)?.
  3. iti dai seama ca iti poti da seama ( daca si vrei sa-ti dai seama / de :1,2,3,4,(*), 5 ).

vineri, 16 septembrie 2011

timid din fire (mandru)

http://omarian14.blog.com/2011/09/17/timid/

Despre asta am meditat ( pe scurt) azi.
Meditatia mea lasa desigur loc de interpretari,…ca de ex….
 d.p.d.v. psihologic din timiditate ia nastere ingamfarea ( in sine) printr-un mecanism de apararea a eului / omul in sinea lui isi zice ca…) // in timp ce
 d.p.d.v. biblic (“Geneza”) ingamfarea / sentimentul de superioritate , mascat uneori printr-o modestie de fatada sta la baza timiditatii.
  Mie mi se pare ca in cele mai multe cazuri,singura”fiinta terestra” care-l poate face pe un barbat care se crede in sinea lui “barbat” sa se smereasca este “o femeie” / si invers.
 Asta este desigur valabil pentru cazurile in care cel afectat ( ranit) alege sa se smereasca in loc de a se inchide in sine manifestandu-si orgoliul printr-o ingamfare si mai mare ( se simte ofensat fiindca in sinea lui este (?) superior si  “i se cuvine” / respect,fidelitate,sinceritate,etc.). Si asta (orgoliul ranit) poate duce uneori catre fugi ( refulari nesanatoase).

Doar pentru azi : imi dau seama ca-mi pot da seama.

luni, 12 septembrie 2011

rezumat

Toti oamenii stiu despre lucrurile de care vorbesc eu, aici si unii chiar isi dau seama ca stiu si le si aplica in felul lor propriu in diverse situatii de viata. Uneori imi amintesc si eu. Asta fiindca mi-am dat seama ca "la urma urmelor" voi fi pus in situatia de a-mi aminti tot si de toate.

Am facut o meditatie asupara mintii mele personale ( in niste situatii concrete de viata) din care o parte ( cea inregistrata) intentionez sa o mai transmit cuiva,dar am afist-o si la vedere (Who cares? / e vorba de niste chestiuni personale / posibil “nocive”).
Iata cateva lucruri care se ascund in spatele cortinei unei astfel meditatii ref. la “observarea mintii” proprii cu gandurile ei. Observandu-mi mintea devin constient de atitudinile mele mentale ( cu implicatiile lor psihce / ascunse sau manifestabile prin comportamente).
“Mintea mea” este “a mea” prin faptul ca eu sunt acela care ii dau sens dand seminficatii unor lucruri din “Cutia Pandorei” (memoria Universului) in care sunt toate lucrurile ( “de toate pentru toti” / nu cred ca “meditatia transcendentala” sa ofere “mai mult de atat” ( un amalgam de lucruri la dieferite nivele ale constientei / lucruri ale caror sensuri le da fiecare (apoi) “pe trezie” , dar s-ar putea sa fie suficient si-atat fiind vorba de “trezire” proprie).
 Imi pot da seama mai bine de acest lucru (utilitatea practica a observarii mintii proprii) atunci cand dupa ce “constat” / “analizez” mai si “transmit”. Numai prin faptul ca “stiu dinainte” ca “voi transmite” ( ca sa mai stie cineva / cum am simtit si cum am gandit atunci cand…) devin mai responsabil de gandurile mele. (nu-mi mai ascund gandurile mele de mine insumi).
 Gandurile sunt in legatura cu “starile afective” ( ale Spiritului) / popular : “dispozitiile sufletesti”. Nu tot ce da satisfactie ( multumire / placere / impacare de moment ) este folositor omului in cauza privit din perspectiva de derulare a lucrurilor. Se formeaza “poteci neuronale” care “se batatoresc” “caile Domnului”) si uneori devine necesara “schimbarea macazului” care presupune un effort propriu (cel putin initial) mare  : neplacut fiintei constiente.
 “Auto-cunoasterea” sau / si “centrarea pe sine” devin eficiente atunci cand sunt fundamentate pe “credinta” si pot conduce ( da) si “dezvoltare personala” ( schimarea felului ( personal) de “a fi” ( in anumite situatii concrete de viata) prin schimbarea felului de a privi lucrurile ( modului de gandire) si implicit ( dar nu neaparat) modificarea unor comportamente). De fapt se modifica “reactivitatea psihica” prin modificari “substantiale” la nivelul scoartei cerebrale (neurotransmitatori) sau / si hormonale.
 Cel mai probabil ca schimbarile psihice se reflecta si in modificari somatice ( pv. functionarea sistemelor fiziologice ale organismului prin auto-reglare…de unde si terapiile de vindecare : prin sugestie,etc.).
 Atunci cand “omul in cauza” constata ( se edifica) ca unele din comportamentele sale au / in perspectiva de derulare a lucrurilor efecte auto-destructive ar putea avea o buna motivatie pentru a si le schimba. Din ce-am zis se poate deduce ca schimbarea vine din interior si se manifesta in ( spre) exterior dar se poate incerca si calea inversa / recomandata de psihologi ca punct de initiere: “schimbat-ti comportamentele” / si vei fi nevoit sa-ti schimbi si atitudinea ( mentala: felul de a privi lucrurile) si vei vedea ca-ti va fi mai bine. Din ce-am zis in ultimele meditatii : parerile personale asupra lucrurilor din viata isi pun amprenta asupra felului de a gandi si de a face sau a nu face anumite lucruri,cu alte cuvinte viitorul persoanei reiese din parerile sale personale din prezent ( constientizabile si “lucrabile”).
 Initierea schimbarii de atitudine nu este posibila fara credinta intr-o putere Superioara (  ceva / Cineva mai mare si “mai destept” / dar si “mai drept” decat propria mea persoana : TATA ( Tatal nostru din cerurile constiintei din care ne vine fiecaruia constienta de sine).
Domnul este milostiv. Asta am constatat pe ( /in) pielea mea.
Doar pentru azi : Am de ales dintre sugestiile care-mi vin si de care imi dau seama.
 Sa speram ca va fi bine,mk

http://omarian14.blog.com/2011/09/13/anyway/

sâmbătă, 10 septembrie 2011

ascultarea

http://omarian14.blog.com/2011/09/11/replay/


Traiesc azi avand constienta zilei de ieri prin consecintele ei pentru maine.
Imi dau seama ca am pareri despre lucrurile intamplate ieri cu referire la ce va fi maine.
Tie iti doresc nimai bine,mk

joi, 8 septembrie 2011

succesz

articolul este cu siguranta bun,...
(daca nu l-ai citit inca... click aici) 
...din punctul meu de vedere mai inainte de toate fiindca il face pe cititor sa-si puna intrebari asupra propriei persoane...
..."eu",de ex., am avut succes ( "la public" / uneori,si altele/alteori.), am avut parte si de o educatie "aleasa" / omeneasca / nu "comunista" si am avut si noroc ( uneori).
 Nu sunt un exemplu de "reusita in viata" ( cine e ? si ramane /prin ce?) fiindca am preferat mai mult sa ma simt bine,ceea ce nu mi s-a potrivit decat in "anumite locuri" din mai multele in care eram cumva implicat simultan (chiar daca d.p.d.v."fizic"nu puteam fi prezent in mai multe locuri in acelasi timp. Asta m-a obosit,..s.a.
Intelegi ce vreau sa spun ? Alta exprimare mai buna n-am gasit.

Una peste alta : succesul e trecator,fericirea e trecatoare si ea,viata e trecatoare,...asa ca e bine, cred eu, sa te bucuri de ea-de viata- cat se poate si cum se poate.

Ideea ne-egoista ar fi : imi place cand ma simt "eu" bine dar nu ma pot simti cu adevarat bine decat atunci cand "noi" ne simtim bine. Asta am inventat-o eu,acum... Altii zic : simte-te bine "tu" in sinea ta si atunci nu-i vei deranja nici pe cei din jur, fiindca nu vei simti nici o nevoie sa zici sau sa faci ceva care i-ar putea deranja...Posibil.

 Zic ca asta e valabil atata timp cat parerea ta despre lucrurile pe care le face "cineva anume" dintre "cei din jur" ( prezenti in constiinta ta / in vreun fel sau altul) este una "acceptabila" (de tipul"n-am nimic impotriva" /...posibil chiar sa-mi convina si chiar sa-mi placa).

Dar nu la toate astea se refera articolul...

"Timpurile",...am uitat sa zic,sunt si ele trecatoare : s-au schimbat, se schimba, se vor schimba.

Viata merge inainte.
Noi sa fim sanatosi.
Bafta !,mk
Iata si parerea autorului articolului :
 In primul rand vreau sa multumesc pentru toate raspunsurile.
Au fost exceptionale !
Mi-au trebuit cateva zile sa le citesc pe toate... pentru ca fiecare email continea o poveste de viata, o experienta personala care merita toata atentia mea !
De fiecare data cand le citesc imi aduc aminte de motivul pentru care fac ceea ce fac.
Iar motivul esti TU !
Cand spun "TU" ma refer la toti oamenii ca tine...
Oameni care vor sa contribuie la o lume mai buna... pentru copiii lor... pentru nepotii lor... pentru familiile lor... pentru comunitatile lor.
Oameni care stiu ca orice schimbare incepe de la ei... nu de la ceilalti !
Oameni care vor sa lase ceva in urma lor ! Ceva care va dainui peste ani si care va impacta viata multor generatii de acum inainte !
Iar eu... iti spun cu umilinta...
Ca este exceptional ca pot face parte dintr-o astfel de poveste !
In continuare vreau sa raspund la o intrebare care mi-a fost pusa in 80% din emailurile pe care le-am primit !
Cum putem sa schimbam acest sistem ?
Raspunsul meu este destul de simplu...
Nu il schimbam !
De ce ?
Este prea mare si prea fioros ca sa ne punem cu el !
Sansele noastre de castig ar fi mai mici decat la loto 6 din 49 !
Insa ceea ce putem face este sa oferim o alternativa care are grija ca ranile provocate de un astfel de sistem sa fie putine si vindecate rapid.
Iar asta inseamna alte modalitati de invatare decat cele pe care se bazeaza sistemul de invatamant.
Inspiratie,
Andy Szekely

Recompensa


n-a fost tocmai corect din partea mea felul in care m-am exprimat azi in biserica...
 De fapt am incercat sa fac in viata asta cam ce mi-a placut mie,...dar nici n-am putut intotdeauna si nici n-a iesit mereu de bine pentru mine asa cum am facut eu. La batranete Dumnezeu a vrut sa apreciez eu :
1. De ce n-a iesit intotdeauna bine pentru mine asa cum am facut,sau am incercat numai sa fac "eu".
2.De ce n-am putut sau n-am fost in stare sa fac intotdeauna in viata asta ceea ce mi-ar fi placut mie mai mult si mai mult sa fac. Si daca "eu" cred ca ar fi fost in vreun fel mai bine pentru mine ( vis a vis si de altii,"(alte/persoanele importante" din viata mea) daca la un moment dat as fi facut altfel decat am facut,sau daca ar fi iesit asa cum mi-as fi dorit eu sa iasa.
Intrebarile astea,desigur si le-ar putea pune oricine care crede ca lumea noastra este subordonata unei "Constiinte Superioare" pe care noi ne-am obisnuit s-o numim Dumnezeu si pe care biserica o numeste ( din cate am inteles eu) Sfantul Duh...exprimat in lumea terestra (omeneasca) prin Duhul mantuitor al Adevarului. Popular :..."in spiritul dreptatii si al adevarului" sau in spiritul adevarului si al bunei-credinte ( bunei cuvinte).
Astea sunt niste pareri personale din cele pe care le-am invatat ( asa cum le-am priceput si mi le-am insusit) pana la varsta asta.
De fapt vreo cateva lucruri am vrut : ...sa stiu daca oamenii nostri (crestini) s.a. au vreo idee generala ref. la cam "ce-ar avea de facut" in viata vesnica,...cu ce-ar vrea sa-si ocupe locul si timpul "ei" / fiecare in parte ( din cei aflati in biserica in dimineata asta /s.a.) "in rai". De ex. mie ce mi-ar placea sa fac si cum mi-ar placea sa traiesc daca nu in viata vesnica (care oricum e vesnica cat timp e viata) cel putin intr-o eventuala "viata de apoi" si pentru mine/printre altii. Daca din lumea (viata) asta "eu" /sau spiritul (meu) pleaca numai cu atitudinile mele ref. la diverse situatii de viata(?)...etc.
 Nu vreau sa intru in filozofie si nici sa intreb nimic de mormantul "Maicii Donului". Din cate stiu eu, si ea, ca si Iisus a fost nascuta tot din "duh sfant" si era pregatita pentru sarcina ( la propriu si la figurat) pe care o avea de implinit.
Sa ma ierti...n-am rezistat tentatiei "omenesti" de a-mi pune aceste cateva intrebari ( "omenesti") azi cand am intrat un pic in biserica...un f.bun loc si prilej al "aducerilor aminte".
Daca vrei sa stii ce cred eu ref la toate astea te avertizez c-ai sa te miri...Deci eu personal cred ca Maria,cea care l-a nascut pe Dumnezeu-Iisus traieste acum intr-un mod cat se poate de viu si de constient ( nu neaparat "elegant"),dar  "in carne si oase" , deci nu numai ca "duh" ( spirit) ci ca "fiinta umana" cu caracteristici omenesti. Si tind sa cred ca "ea": Maria isi aduce aminte perfect tot ce ( i) s-a intamplat. Daca as sti cu ce se ocupa ea-chiar in aceasta clipa- poate ca mi-as putea imagina,macar un pic cam care ar putea fi cea mai importanta ocupatie a omului aflat in rai. Adam si Eva pana sa fie "izgoniti" faceau ( cred eu) cam ce-mi placea mie mai mult si mai mult sa fac cel putin in tinerete, dar nu numai. Desigur,intr timp mai mi-au placut si altele. Oameni Suntem
Doamane ajuta.
mk. Domnul este milostiv

miercuri, 7 septembrie 2011

Lumea nevazuta

http://omarian14.blog.com/2011/09/07/acceptarea/
Mersul lucrurilor este unul aparent simplu : iti faci pareri personale si te adaptezi lor. Am invatat asta instinctiv ( intuitiv) intr-un fel asemanator mersului pe 2 membre, pe care le-am numit picioare pentru ca facem cu ele altceva decat facem cu mainile. Numai ca,...avand cate doua membre de fiecare fel si alte diferente (intre noi,diferente de care am ajuns sa "ne si dam seama",avem mai multe polaritati. Fapt pentru care adapatarea la propriile pareri se invata mai greu decat mersul biped.
 Am facut deci o meditatie care tine seama,dar nu plaseaza pe primul plan 'asemanarile" (dintre oameni) si ideea de "unicitate"(ca "traire interioara" in comuniune cu tot si cu toate lucrurile,...etc...),ci care meditatie tine cont mai degraba de "diferentele dintre noi" urmarind,pe cat posibil, acceptarea lor naturala.
omarian14.blog.com/2011/09/07/acceptarea/
multumesc,mk

luni, 5 septembrie 2011

pareri

Am pastrat numai postarile care au avut comentarii...nu neaparat ref.la cele scrise de mine.
Totusi n-am intentionat si nici nu intentionez sa fac vreun forum.
Daca ai citit vreuna din postarile pe care tocmai le-am sters ai putea face urmatorul exercitiu.
Ia un pix si scrie cu mana ta : " am abilitatea de a-mi face pareri proprii / personale cu privire la parerile altora (semenilor mei) ref. la lucrurile din aceasta viata"...."pareri pe care mi le pot exprima sau tine pentru mine".
Ai putea sa adaugi,dar nu neaparat:..."Cine imi da mie aceasta abilitate : capacitatea de a-mi da seama de mine,ca-mi pot face pareri proprii , dand interpretari personale feluritelor lucruri din viata(?). Si cum imi fac "parerile astea",ale mele ?"...(Eu personal nu cunosc raspunsul la aceasta intrebare,deci nu recomand sa insisti cumva asupra ei).
Mai important mi se pare insa : "Cum imi foloseste sau cum imi folosesc eu,pentru mine insumi-in sinea mea- aceasta abilitate, nu numai de a-mi face,dar si de a-mi schimba unele din "parerile personale" functie desigur si de consecintele lor asupra mea,privind dispozitiile sufletesti  de moment si in perspectiva de desfasurare a lucrurilor"(?).
 Nici aici n-as recomanda nimanui "sa dezvolte" fiindca nici eu nu o fac.
Am constientizat si-atat. O zi buna.

vineri, 24 iunie 2011

Meditatie : Cine sunt eu ca sa-mi pot da seama ca pot avea ( spirit de ) discernamant asupra gandurilor mele (?) si cum sa ma fac sa stiu daca dicernamantul meu este “de bine” sau “de rau”.



Question: "Does God still speak to us today?"
Answer: The Bible records God speaking audibly to people many times (Exodus 3:14; Joshua 1:1; Judges 6:18; 1 Samuel 3:11; 2 Samuel 2:1; Job 40:1; Isaiah 7:3; Jeremiah 1:7; Acts 8:26; 9:15 – this is just a small sampling). There is no biblical reason why God could not or would not speak to a person audibly today. With the hundreds of times the Bible records God speaking, we have to remember that they occur over the course of 4,000 years of human history. God speaking audibly is the exception, not the rule. Even in the biblically recorded instances of God speaking, it is not always clear whether it was an audible voice, an inner voice, or a mental impression.

God does speak to people today. First, God speaks to us through His Word (2 Timothy 3:16-17). Isaiah 55:11 tells us, “So is my word that goes out from my mouth: it will not return to me empty, but will accomplish what I desire and achieve the purpose for which I sent it.” The Bible records God’s words, everything we need to know in order to be saved and live the Christian life. Second Peter 1:3 declares, “His divine power has given us everything we need for life and godliness through our knowledge of Him who called us by his own glory and goodness.”

Second, God speaks through impressions, events, and thoughts. God helps us to discern right from wrong through our consciences (1 Timothy 1:5; 1 Peter 3:16). God is in the process of conforming our minds to think His thoughts (Romans 12:2). God allows events to occur in our lives to direct us, change us, and help us to grow spiritually (James 1:2-5; Hebrews 12:5-11). First Peter 1:6-7 reminds us, “In this you greatly rejoice, though now for a little while you may have had to suffer grief in all kinds of trials. These have come so that your faith—of greater worth than gold, which perishes even though refined by fire—may be proved genuine and may result in praise, glory and honor when Jesus Christ is revealed.”

Finally, God may sometimes speak audibly to people. It is highly doubtful, though, that this occurs as often as some people claim it does. Again, even in the Bible, God speaking audibly is the exception, not the ordinary. If anyone claims that God has spoken to him/her, always compare what is said with what the Bible says
. If God were to speak today, His words would be in full agreement with what Hehas said in the Bible (2 Timothy 3:16-17). God does not contradict Himself.
 Cine sunt eu ca sa-mi dau seama de mine,ca-mi pot face (forma) ganduri proprii asupra carora sa discern si sa le dau curs-intr-un fel sau altul-transformandu(mi)-le in atitudini si actiuni personale ? Dumnezeu a spus :”EHYEH ASHER EHYEH “: Eu sunt cel care sunt”. Eu (omul) spun : “eu sunt cel care-mi dau seama”. Cine imi da mie putinta “sa-mi dau seama” ?. Duhul : Spiritul. Este Spiritul constient de faptul ca ma poate face pe mine / omul “sa-mi dau seama”(?). Da,din moment ce eu sunt constient de faptul ca “imi pot da seama”, dar si atunci cand e vorba de lucruri pe care eu nu le stiu sau de care nu imi pot da (inca ) seama ( de ex. “in somn,dar nu numai). Spiritul este ACELA care ma face pe mine omul sa-mi dau seama si sa devin constient de faptul ca imi pot da seama.
Poate Dumnezeu, prin Spiritul Lui ( sau “spiritele asociate Lui :duhurile bune,de indreptare si de indrumare) sa-mI transmita mie,omul,gandurile Lui si sa ma faca sa le interpretez si sa discern corect asupra a ceea ce urmeaza sa fac eu drept consecinta a LOR ?, tinand cont de “cuvantul Domnului” inscris in biblie,dar interpretat de mine cf. intelegerii mele omenesti (?). Imi pot permite “eu-omul” sa ma las condus de gandurile mele / care-mi vin “mie” drept consecinte ale evenimentelor in derulare, considerand ca ele (gandurile mele) vin de la Dumnezeu ? (in armonie cu perceptele biblice). Cum cer eu omul indrumare si ajutor de la Dumnezeu din afara si din interiorul meu prin gandurile mele ? Ce-mi dicteaza mie-omul “constiinta mea de om” si cat de bine sunt eu in stare sa fac “ce-mi diceteaza mie-omul constiinta”(?). Ce prefer si ce e mai bine pentru mine sa fac: sa fac ce-mi place si cum imi vine (imi convine mie) sau mai degraba ce-mi dicteaza constiinta ? : Voi face sa-mi convina si mie.
Cum discern eu asupra gandurilor mele ? Tot de la Domnul cer Spirit de discernamant bun / corect si Putere / forta de a aplica discernamantul meu asupra gandurilor mele la locul si la timpul potrivit, si de a mi le pune in functiune prin atitudinile (mele) rezultate din ele.
Doar pentru azi : Azi nu ma voi impotrivi atitudinilor si actiunilor rezultate din gandurile mele cat timp voi fi in stare sa-mi dau seama ca acestea nu sunt de natura sa provoace cuiva vreun rau sau sa-mi pericliteze situatia. Cer de la Bunul Dumnezeu sa-mi dea un spirit de discernamant de bun augur pentru mine insumi. Voi face ce voi face cum ma voi pricepe / si atata cat voi fi in stare ( imi va fi cu putinta) sa fac mai bine,vazut din perspectiva de derulare a vietii (lucrurilor din viata mea).

We are excited to announce the launch of the GotQuestions.org Promotional Videos, a long version and a short version -http://www.gotquestions.org/Got-Questions-Video.html - please share it with anyone you think might be interested in learning about what God is doing through GotQuestions.org. Thank you!

luni, 16 mai 2011

Cine IO ?

omul,orice om n-ar cauta sa gaseasca "duhul vietii"(proprii) in fel de fel de feluri si in fel de fel de locuri,daca nu L-ar avea undeva-cumva in sine insusi. Logic,nu? Fiindca de fapt asta cauta omul si in laboratoare si la biserica...Viata care ii da viata si constienta de sine. Nu stiu daca Marele Duh sau Spiritul (sacru) este tot-Una cu Sfantul Duh din Treimea Cereasca,asa ca n-am sa ma pronunt. Eu personal cred ca da,dar stiu ca orice cleric mi-ar taia cumva macaroana. Dar daca "la inceput a fost cuvantul si Cuvantul era Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul" nu la "care cuvant" mi-ar trebui sa ma gandesc daca as vrea sa-mi dau un raspuns,ci mai degraba "ce-anume" ar putea insemna "un cuvant"(?). Tind sa cred ca as ajunge la ceva de genul "vibratie","unda","oscilatie"(electromagnetica) care a ajuns sa-si dea un Sens Propriu,cel mai probabil din clipa vecina formarii sale. Apoi s-a propagat instantaneu (ma gandesc la viteza de 0 grade K,mai mult nu-mi pot imagina) devenind totodata Puterea Superiaoara care s-a manifestat in tot ce a urmat.
Toate astea n-au prea mare importanta  dat fiind faptul ca Dumnezeu exista pentru ca pur si simplu EL exista,iar noi oamenii putem admite f. usor treaba asta din moment ce traim,vietuim. D-aia IL si cautam pe intreg parcursul vietii,fara sa ne dam sema de asta. IL cautam fiindca asta este sensul vietii. Sa-L cautam pe Dumnezeu,indiferent cum o face fiecare,si cel mai probabil ca ajunge sa-si dea sema de asta catre sfarsitul vietii,cand apar problemele de constiinta ( proprie). Dar,nu neaparat si nu la toti la fel.

Este insa important faptul ca Dumnezeu este mai Mare decat oricare din noi si ca EL stie de asta la fel de bine cum stie de propria-i existenta nemuritoare ( ma gandesc si la Hyperion din Luceafarul lui Eminescu,si la Luceafarul oarecum cu sens uman, asa cum i l-a dat poetul).
 Dar nu la toate astea m-a dus pe mine mintea cand a facut ieri poza de mai sus si am prelucrat-o azi.
Mintea mea m-a dus la cu toootul altceva....la versurile unei cantari de voie buna,care nu stiu si m-am intrebat intotdeauna daca mi s-ar potrivi in vreun fel,dar am negat de fiecare data cand m-am intrebat cu vehementa acest lucru...,ca mi s-ar potrivi in vreun fel.
Viata mi-a demonstrat insa ca am negat degeaba,cel putin un timp de(...).
 Versurile cantecului la care ma refer suna cam asa:
" Om as fi de n-ar fi gura,...curvele si bautura..."...mai mult nu-mi amintesc,...mai mult nu stiu. E bine si-atata.
Doar pentru azi : Sunt om si-mi dau seama de asta
 O marti buna iti doresc. Si miercuri la fel,etc,mk

miercuri, 2 martie 2011

Lyceum

Sensul evolutiei este impacarea deplina a oamenilor intre ei. Oamenii trebuie sa-si impace gandurile,ideile,vorbele si faptele. Altfel zis sa-si impace sufletul propriu impacandu-se totdata cu celelalte suflete. “Trebuie” fiindca altfel nu se poate.N-ai cum sa te impaci cu (tot) restul lumii fara sa te impaci cu tine insuti ( starea / situatia in care te aflii) si invers. Asta e sensul evolutiei si asta e si rostul spiritual al vietii omenesti."Va fi o turma si-un pastor" / la toate nivelele ( material si spiritual). Unul pentru toti si toti pentru Unu. N-am sa comentez.. Nimic din ce-i uman si omenesc nu mi-e strain si atunci cand am sa ajung sa ma impac cu tot si toate cate sunt omenesti,abia atunci iL voi cunoaste pe Dumnezeu Tatal.Daca vrea EL,bine-nteles...N-am de unde sa stiu daca asta se va intampla dupa moartea asta sau nu(inca). Omeneste gandind,nu-mi surade soarta fluturilor care se topesc pe becul incins atrasi de lumina lui. Posibil sa insemn totusi pentru Dumnezeu ceva mai mult decat "un fluture pe lampa",...ca suflet ma refer,nu ca "tarana". Posibil ca insemnatatea pe care mi-o va da Dumnezeu sa depinda si de insemnatatea pe care o dau eu celorlalti,oamenilor,vietii in general. Nu stiu. Voi muri si voi aflaa,dar nu ma grabesc. Pana atunci,traiesc "zi de zi" cu incredere in Iisus,mantuitorul nostru prin Spiritul Adevarului.
 O zi buna,mk