de viata

http://omarian14.blog.com/2011/11/12/general-view/

1. iti constientizezi abilitatea de a-ti face ganduri proprii ( personale) / inclusiv capacitatea de “a-ti fauri vise” ( prin diverse scenarii) care “vise” s-ar putea implini sau nu. Implinirea viselor tale nu depinde numai de tine,dar depinde si de tine intr-o mare masura. Vezi la ce visezi si la ce ti-ar folosi.
2. vezi “cum functioneaza” aceasta abilitate-a ta-: de a-ti face gandurile tale ( tu insuti in sinea ta) in “diferite medii” (de lucru).

-         (medii) launtrice ( interioare) / influentabile pe cai chimice. / (gandesti altfel in functie de ce si cat consumi).

-         (medii) exterioare ( anturaj) / posibil sa gandesti si te simti diferit fc. de persoanele cu care esti in contact ( in mijlocul carora de aflii) in diverse situatii.

3. (urmeaza sa) iti stabilesti /ghidat(*ajutat) niste principii generale. Daca “crezi in Dumnezeu” ai putea face cu EL urmatoarea “conventie”. Tu te ocupi de “ ce tzine de tine”/ si poti face privind “insecuritatile” proprii (sentimentele de nesiguranta) iar EL se va ocupa de tot restul. Cu ocazia asta vei putea verifica daca EL exista si este Adevarat (viu).
4. vezi daca iti poti respecta ( principiile),si daca nu,de ce (nu)?.
5. iti dai seama ca iti poti da seama ( daca si vrei sa-ti dai seama / de :1,2,3,4,(*), 5 ).

timid din fire (mandru)

http://omarian14.blog.com/2011/09/17/timid/

Despre asta am meditat ( pe scurt) azi.

Meditatia mea lasa desigur loc de interpretari,…ca de ex….

 d.p.d.v. psihologic din timiditate ia nastere ingamfarea ( in sine) printr-un mecanism de apararea a eului / omul in sinea lui isi zice ca…) // in timp ce

 d.p.d.v. biblic (“Geneza”) ingamfarea / sentimentul de superioritate , mascat uneori printr-o modestie de fatada sta la baza timiditatii.

  Mie mi se pare ca in cele mai multe cazuri,singura”fiinta terestra” care-l poate face pe un barbat care se crede in sinea lui “barbat” sa se smereasca este “o femeie” / si invers.

 Asta este desigur valabil pentru cazurile in care cel afectat ( ranit) alege sa se smereasca in loc de a se inchide in sine manifestandu-si orgoliul printr-o ingamfare si mai mare ( se simte ofensat fiindca in sinea lui este (?) superior si  “i se cuvine” / respect,fidelitate,sinceritate,etc.). Si asta (orgoliul ranit) poate duce uneori catre fugi ( refulari nesanatoase).

Doar pentru azi : imi dau seama ca-mi pot da seama.

http://mromarian14.blog.com/2011/09/16/glasulrotilor-de-tren/

rezumat

Toti oamenii stiu despre lucrurile de care vorbesc eu, aici si unii chiar isi dau seama ca stiu si le si aplica in felul lor propriu in diverse situatii de viata. Uneori imi amintesc si eu. Asta fiindca mi-am dat seama ca "la urma urmelor" voi fi pus in situatia de a-mi aminti tot si de toate.

Am facut o meditatie asupara mintii mele personale ( in niste situatii concrete de viata) din care o parte ( cea inregistrata) intentionez sa o mai transmit cuiva,dar am afist-o si la vedere (Who cares? / e vorba de niste chestiuni personale / posibil “nocive”).

Iata cateva lucruri care se ascund in spatele cortinei unei astfel meditatii ref. la “observarea mintii” proprii cu gandurile ei. Observandu-mi mintea devin constient de atitudinile mele mentale ( cu implicatiile lor psihce / ascunse sau manifestabile prin comportamente).

“Mintea mea” este “a mea” prin faptul ca eu sunt acela care ii dau sens dand seminficatii unor lucruri din “Cutia Pandorei” (memoria Universului) in care sunt toate lucrurile ( “de toate pentru toti” / nu cred ca “meditatia transcendentala” sa ofere “mai mult de atat” ( un amalgam de lucruri la dieferite nivele ale constientei / lucruri ale caror sensuri le da fiecare (apoi) “pe trezie” , dar s-ar putea sa fie suficient si-atat fiind vorba de “trezire” proprie).

 Imi pot da seama mai bine de acest lucru (utilitatea practica a observarii mintii proprii) atunci cand dupa ce “constat” / “analizez” mai si “transmit”. Numai prin faptul ca “stiu dinainte” ca “voi transmite” ( ca sa mai stie cineva / cum am simtit si cum am gandit atunci cand…) devin mai responsabil de gandurile mele. (nu-mi mai ascund gandurile mele de mine insumi).

 Gandurile sunt in legatura cu “starile afective” ( ale Spiritului) / popular : “dispozitiile sufletesti”. Nu tot ce da satisfactie ( multumire / placere / impacare de moment ) este folositor omului in cauza privit din perspectiva de derulare a lucrurilor. Se formeaza “poteci neuronale” care “se batatoresc” “caile Domnului”) si uneori devine necesara “schimbarea macazului” care presupune un effort propriu (cel putin initial) mare  : neplacut fiintei constiente.

 “Auto-cunoasterea” sau / si “centrarea pe sine” devin eficiente atunci cand sunt fundamentate pe “credinta” si pot conduce ( da) si “dezvoltare personala” ( schimarea felului ( personal) de “a fi” ( in anumite situatii concrete de viata) prin schimbarea felului de a privi lucrurile ( modului de gandire) si implicit ( dar nu neaparat) modificarea unor comportamente). De fapt se modifica “reactivitatea psihica” prin modificari “substantiale” la nivelul scoartei cerebrale (neurotransmitatori) sau / si hormonale.

 Cel mai probabil ca schimbarile psihice se reflecta si in modificari somatice ( pv. functionarea sistemelor fiziologice ale organismului prin auto-reglare…de unde si terapiile de vindecare : prin sugestie,etc.).

 Atunci cand “omul in cauza” constata ( se edifica) ca unele din comportamentele sale au / in perspectiva de derulare a lucrurilor efecte auto-destructive ar putea avea o buna motivatie pentru a si le schimba. Din ce-am zis se poate deduce ca schimbarea vine din interior si se manifesta in ( spre) exterior dar se poate incerca si calea inversa / recomandata de psihologi ca punct de initiere: “schimbat-ti comportamentele” / si vei fi nevoit sa-ti schimbi si atitudinea ( mentala: felul de a privi lucrurile) si vei vedea ca-ti va fi mai bine. Din ce-am zis in ultimele meditatii : parerile personale asupra lucrurilor din viata isi pun amprenta asupra felului de a gandi si de a face sau a nu face anumite lucruri,cu alte cuvinte viitorul persoanei reiese din parerile sale personale din prezent ( constientizabile si “lucrabile”).

 Initierea schimbarii de atitudine nu este posibila fara credinta intr-o putere Superioara (  ceva / Cineva mai mare si “mai destept” / dar si “mai drept” decat propria mea persoana : TATA ( Tatal nostru din cerurile constiintei din care ne vine fiecaruia constienta de sine).

Domnul este milostiv. Asta am constatat pe ( /in) pielea mea.

Doar pentru azi : Am de ales dintre sugestiile care-mi vin si de care imi dau seama.

 Sa speram ca va fi bine,mk

http://omarian14.blog.com/2011/09/13/anyway/